English

English Version

 
General
 
                                              Baioneta generalului Mociulschi                                              
 
Leonard Mociulschi
 

 

 

Personalitate militara de exceptie, Leonard Mociulschi s-a nascut pe plaiurile Sucevei, in anul 1889. Spatiul Moldovei trimite cu gandul la Sfantul Stefan cel Mare, dar si la marele rege polon Sobieski. Trimite cu gandul la mari batalii, la o glorioasa istorie militara, de-a lungul secolelor, in care sangele razboinicilor lesi si moldoveni s-a amestecat cu glia ce avea sa daruiasca acest mare roman meleagurilor moldave. Leonard Mociulschi si-a ales cariera militara in 1910, urmand, impreuna cu ceilalti frati ai sai, exemplul nobililor inaintasi. A fost admis la Scoala de Ofiteri de Infanterie pe care avea sa o termine in 1912 cu gradul de sublocotenent. Imediat dupa absolvire a participat la campania Romaniei din Razboiul Balcanic (1913), ajungand la nord de Sofia la momentul semnarii armistitiului. La inceputul Primului Razboi Mondial, Leonard Mociulschi era comandantul companiei 10 din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi. In perioada 1916-1917, Mociulschi l-a cunoscut pe Taras Pavlovich Gorobets, capitan in armata tarista, care ducea lupte de aparare in Carpatii Orientali in acea perioada. Leonard Mociulschi s-a imprietenit cu acesta, destinul facand sa se reintalneasca tot pe front cu vechiul sau camarad, in septembrie 1944, la Meziad (in Muntii Apuseni). La sfarsitul Primului Razboi Mondial, remarcandu-se in luptele de la Oituz si Soveja, pentru care a fost decorat atat de Regele Ferdinand cat si de generalul Berthelot, Mociulschi a fost promovat la rangul de capitan. Dupa razboi este ridicat la gradul de maior. A avut aprecieri la superlativ din partea tuturor superiorilor sai ierarhici, inclusiv din partea comandantului Corpului Vanatorilor de Munte, Principele Carol, care-l caracteriza intr-o nota de raport din anul 1922 ca "un valoros ofiter, de nadejde, inzestrat cu deosebite calitati". In 1932 a fost numit la comanda unui batalion de munte in Sighetul Marmatiei unde a primit gradul de locotenent colonel, pana in anul 1937, cand a fost avansat la rangul de colonel.
.
Maiorul Mociulschi, in centru (cu binoclul)
Maiorul L. Mociulschi in mijlocul subordonatilor, in zona cabanei Lutoasa ('26)
.
In 1940 Romania se alatura Axei din dorinta de reintregire nationala. Pe Frontul de Est, Mociulschi este desemnat comandant adjunct al Brigazii 1 Mixta Munte. Vanatorii de Munte romani au reusit sa strapunga puternicul ansamblu de fortificatii cunoscut sub denumirea de "Linia Stalin", in 1941. Pentru curajul si vitejia de a-si fi condus personal trupele, prin ploaia de gloante la fortarea Nistrului, Leonard Mociulschi a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, in grad de cavaler. Ocolind Odessa, Armata 3 Romana si Corpul de Munte, caruia ii erau subordonate si trupele lui Mociulschi, au participat la asaltul Crimeei condus de generalul von Manstein. Pe front, Leonard Mociulschi a fost promovat in 1942 la rangul de general de brigada si numit comandant adjunct al Diviziei 4 Vanatori de Munte. Aceasta mare unitate a jucat un rol decisiv in ofensiva din zona Sevastopolului. Generalul Mociulschi era iubit de soldati, deoarece se afla alaturi de ei in toiul luptelor. Imbarbatati de exemplul viu al bravului lor comandant, acestia au infaptuit fapte de o vitejie fara seaman. La randul sau, generalul Mociulschi nu-si uita niciodata soldatii si ofiterii sai. Iata cum, in memoriile sale de razboi, gasim evocari ale unor bravi camarazi de arme, precum capitanul Mezdrea: "era aidoma unui dirijor, dar in ce conditii! La semnele <baghetei> lui intrau pe rand in partitura de foc ori mitraliere ori aruncatoare de 60mm, ori salta un pluton sau toate, ori se inainta grupa cu grupa sau om cu om... El insa nu avea un pupitru de unde sa dirijeze".
.
Vanatori de Munte din Divizia 2
Vanatorilor de munte din Batalionul 10, Divizia 2 Munte
.
Mai putin cunoscut este faptul ca generalul Mociulschi a dorit si a reusit sa infiinteze chiar si un cinematograf pentru soldatii diviziei sale, soldati de care se preocupa permanent, intelegand totodata importanta celei de a saptea arte pentru moralul trupei. Din 1942, Leonard Mociulschi a fost promovat la comanda Diviziei 3 Munte si i s-a conferit Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a. Din lunile octombrie 1942 pana in august 1943, Divizia 3 Munte, avandu-l in frunte pe generalul Mociulschi, a desfasurat aprige batalii in peninsula Taman din Caucazul de Vest. Cat priveste populatia civila, grija fata de aceasta a fost in permanenta o prioritate pentru generalul Mociulschi, din Caucaz si pana in Muntii Tatra. Atunci cand generalul Hugo Schwab a dispus inchiderea punctului de hranire din Simferopol, Leonard Mociulschi impreuna cu bravul sau camarad, generalul Ion Dumitrache, au ordonat imediat trimiterea unor cantitati indestulatoare de provizii si astfel au permis functionarea in continuare a punctelor de hranire a populatiei civile, pana la retragerea vanatorilor de munte din zona. Si nu de putine ori acesti doi mari eroi de pe Frontul de Est au ordonat sa se repare casele si bisericile distruse de razboi; de asemenea, se mai cunoaste ca din vacile pe care nemtii le dadeau diviziei generalului Mociulschi, prin grija sa personala, erau hraniti multi refugiati si oameni napastuiti. Radio Moscova a difuzat chiar un elogiu la adresa generalului Mociulschi, pentru modul in care acesta a ocrotit populatia civila.
.
Vanatorii de Munte in linia intai
Puscas mitralior din Corpul de Munte la tragaciul unui Z.B. calibrul 07, 92 mm
.
In cadrul campaniei Anti-Axa il aflam la comanda Grupului Crisuri, participand la eliberarea Tarii Crisurilor (Transilvania de Vest). Beius si Oradea sunt treptat eliberate, in urma dramaticelor lupte care au urmat. Infruntand tancurile hitleriste si raidurile Luftwaffe-i de data aceasta, vanatorii de munte ai generalului Leonard Mociulschi "s-au avantat pe un lung si greu drum de lupta, pana in apropiere de Praga", dupa cum mentioneaza insusi comandantul lor, in memoriile sale de razboi. La sud-vest de Oradea, in octombrie 1944 s-a dat cea mai mare batalie intre doua grupari de tancuri (germane si sovietice), aceasta fiind cea mai ampla confruntare de blindate de pe teritoriul Romaniei. Iata cum a ramas intiparita in memoria generalului crancena inclestare la care a participat: "lupta dusa de un numar atat de mare de tancuri mi-a ramas adanc intiparita in minte. De altfel nici vanatorii de munte nu avusesera prilejul sa lupte incadrati de atatea tancuri. Pamantul se cutremura... Vazduhul se incinsese... Uruitul motoarelor iti lua auzul... Era ca o prabusire de nori.. Proiectilele de tot felul incepusera sa cada asupra tancurilor...". Dupa eliberarea Ardealului au urmat luptele din Muntii Bukk (Ungaria), confruntari deosebit de sangeroase la capatul carora trupele Axei au fost nevoite sa se retraga din fata perseverentului general roman. In luptele ce au urmat, mai departe, in Slovacia, victoriile din masivele Javorina i-au adus lui Mociulschi Ordinul Mihai Viteazul cu spade clasa a III-a (modelul acestei inalte decoratii din 1945 fiind acordat unor bravi militari romani, intre care si generalului Ion Dumitrache, comandantul renumitei "Divizii de Cremene" pe Frontul de Rasarit). Nodul orografic Javorina (1044m) domina in ianuarie 1944 sud-estul Slovaciei. Acest varf era puternic fortificat si aparat de trupe din Divizia 8 Vanatori de Munte germana. Ingeniozitatea si capacitatea tactica de a lupta in munti au permis generalului Leonard Mociulschi sa ia o hotarare indrazneata, de a intoarce pe timp de noapte acest varf, cu trupe de comando din Batalionul 22 Vanatori de Munte. In dimineata zilei de 17 februarie 1945, tricolorul romanesc flutura pe cota 1044, actiune infaptuita de locotenentul Alexandru Chisu.
.
Patrula de Vanatori de Munte angajata intr-o lupta de strada
Luptatori din cadrul Diviziei 3 Munte a generalului Leonard Mociulschi, la atac
.
Trupe speciale calite in focul celor mai grele lupte, vanatorii de munte ai generalului Mociulschi erau prezenti in cele mai dificile si greu incercate sectoare ale teatrelor de operatiuni militare, fiind mereu la datorie in munti, pe ape, in lupte de strada etc., oriunde situatia frontului o cerea. Despre dramatismul bataliilor si eroismul luptatorilor din Divizia 3 Munte ne putem face o idee tot prin intermediul randurilor din memoriile de razboi ale generalului, referitoare la fortarea raului Hron: "Era o canonada infernala. Si aici, ca si in alte grele si riscante actiuni, dintre cele mai variate ca forma de lupta, s-a oferit sa treaca primul cu plutonul sau sergentul Dumitru Popescu. Ca un spargator de gheata, plutonul lui Popescu vaslea cu forta in fruntea companiei. Zeci de proiectile ridicau vartejuri de apa in jurul ambarcatiunilor. Gloantele le sunau pe la urechi, iar ei, oamenii lui Popescu, se opinteau si lopatau, in timp ce restul de pe ambarcatiuni trageau cu pustile mitraliere si mitralierele, desi curentul raului ii inclinau si ii saltau, cand pe o parte, cand pe alta." Alaturi de pretuirea si atasamentul fata de vanatorii sai de munte, generalul Mociulschi era legat si de micii prieteni necuvantatori ai omului. Iata cum este consemnat aportul acestor necuvantatoare in memoriile sale de razboi publicate: "siruri nesfarsite de cai de munte (hutuli) se vedeau pe poteci. Caii erau mici ca niste ponei, bine legati, cu parul mare ce le acoperea si ochii. Pe ei erau asezate samarele. Pe samare se echilibrau marmitele cu mancare si lazile cu munitie, in special munitie de aruncatoare. Ma uitam cu multa duiosie la acesti caluti. Si ei erau niste <eroi>. In fiecare seara, indiferent daca ploua sau ningea, ca lupta era in toi, ei porneau pe cararile de munte, unde luptau vanatorii, aducandu-le cele necesare. Si chiar daca se intampla ca soldatul insotitor sa cada, lovit de vreun glont ratacit sau schija de obuz, calutul, acest prieten apropiat al ostasului, se prezenta singur in linia intai cu samarele incarcate cu cele necesare luptatorilor."
.
Vanator de munte din grupele de logistica-aprovizionare
Calul, unul dintre cei mai de nadejde tovarasi ai vanatorului de munte
.
Sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial l-a gasit pe generalul Mociulschi la comanda Corpului de Munte. Dincolo de sentimentul bucuriei adus de terminarea calvarului inceput in urma cu o jumatate de deceniu, generalul Mociulschi a trait cu multa tristete faptul ca ambitia oarba a dictatorilor a constituit pretul nesabuintei acestora, platit de popoarele lumii cu atata sange si suferinta. Pentru poporul roman insa, dupa suferinta pricinuita de razboi a urmat o noua suferinta, adusa de dictatura comunista. In urma dramaticelor evenimente care aveau loc in tara la acea vreme, generalul Mociulschi a fost arestat pe baza unor acuzatii nascocite, indreptate tocmai impotriva unuia dintre cei mai corecti si valorosi ofiteri ai Armatei Romane; astfel de fapte devenisera o practica curenta pentru noile autoritati. Lipsa oricaror probe a pus insa chiar Tribunalul Poporului in situatia de a-l achita pe Leonard Mociulschi de orice penalitate pentru faptele prevazute de art. 2. litera d. din Legea Nr.312/1945, pentru care fusese invinuit, asa cum retine memoria documentelor. Dar regimul comunist de atunci nu renuntase nicio clipa la ideea de a-l aresta si discredita pe bravul general care luptase pe Frontul de Est, considerat "criminal" si "dusman al poporului". Fiind acuzat ca "element reactionar si ostil R.P.R." a fost din nou arestat - in pofida lipsei oricarei sentinte judecatoresti de condamnare - "pentru conduita contrara regimului democrat". Falsele invinuri aduse erau in totala consonanta cu scornelile ticluite de calaii regimului totalitar, indreptate impotriva vinovatilor fara vina. Astfel, dupa 40 de ani in serviciul natiunii romane, generalul Mociulschi a dezbracat mantaua terfelita in transeele celor doua razboaie mondiale la care a luat parte, pentru a imbraca zeghea de detinut. A fost incarcerat, ca "prevenit", pe baza unui mandat de arest preventiv, in lagarele de detentie de trista amintire ale regimului comunist, pana in toamna anului 1955. In tot acest timp a fost permanent supus unui regim de exterminare crunta, inclusiv prin munca silnica la canalul Dunare-Marea Neagra, precum si in colonia de munca Onesti. Abia in urma Deciziei Nr. 2496/01.10.1955 a Tribunalului Capitalei, generalul Leonard Mociulschi a iesit de sub puterea mandatului de arest preventiv in baza caruia fusese "depus", in urma cu peste sapte ani, in gulagul romanesc. Nu s-a bucurat insa de prea multa libertate nici in perioada imediat urmatoare, avand domiciliul fortat la Blaj. Doar schimbarea contextului politic international, din anii '60, va determina o turnura neasteptata in favoarea sa. In primavara anului 1966 a avut loc vizita oficiala in Romania a generalului Charles de Gaulle, Presedintele Frantei, despre care se spune ca il aprecia pe bravul general roman decorat cu "Croix de Guerre", precum si ca s-ar fi interesat de soarta acestuia. Cert este ca Mociulschi a fost reabilitat in aceasta perioada, primind inapoi uniforma militara; i s-au acordat unele medalii ("A 25-a Aniversare a Eliberarii Patriei", "Virtutea Militara" clasa I etc.), memorile sale de razboi au cunoscut lumina tiparului (cu cenzura de rigoare), dar i s-a refuzat acordarea unei pensii pentru merite deosebite si nu i s-a rambursat nici pensia cuvenita pentru perioada in care a fost tinut abuziv in detentie (1948-1955). A incetat din viata la data de 15 aprilie 1979, avand 90 de ani impliniti, si a fost incinerat conform ultimei sale dorinte. Cenusa sa a fost imprastiata de cercetasii Batalionului 21 V.M. peste crestele Carpatilor. Anul 2007, anul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, a fost si anul repunerii in demnitate a numelui generalului erou Leonard Mociulschi cu prilejul acordarii denumirii onorifice "General Leonard Mociulschi" chiar Batalionului 21 Vanatori de Munte al Armatei Romane. Aici trebuie mentionat faptul ca aceasta unitate de elita din cadrul Fortelor Terestre Romane a participat in cele mai importante misiuni internationale, sub egida Natiunilor Unite, in ultimii ani. In cadrul ceremonialului militar de la Batalionul 21 V.M. "General Leonard Mociulschi" seful Statului Major al Fortelor Terestre a trecut in revista trupele de vanatori de munte. La festivitate au mai participat reprezentanti ai Ministerului Apararii si ai administratiei publice locale, fostul sef al statului din perioada celei de a doua conflagratii mondiale, Regele Mihai I si, nu in ultimul rand, veterani de razboi si cadre in rezerva sau retragere din Corpul Vanatorilor de Munte. Cu acest prilej Familia Mociulschi a facut cunoscuta instituirea Trofeului "General Leonard Mociulschi" in memoria marelui disparut, un premiu de excelenta pro virtutis militaris. Primul trofeu "General Leonard Mociulschi" a fost inmanat reputatului colonel (r) Gheorghe Suman, atat pentru activitatea sa literara concretizata in zecile de lucrari de istorie militara publicate - un valoros act national de cultura circumscris patrimoniului valoric european - cat si pentru reprezentarea cu inalt profesionalism a institutiei militare in relatiile internationale. Asa cum spunea odinioara marele general roman Marcus Valerius Messalla, "faptele marete ale Omului se propaga in eternitate". Astazi, in Romania, exista mai multe strazi si statui care amintesc contemporanilor numele legendar al acestui vrednic inaintas al Familiei Mociulschi.
.
Str.General Mociulschi din Brasov

© 2006-2014. Data ultimei actualizari: 21/03/2014 Page Rank Check

Site comemorativ, apolitic si nonprofit, dedicat personalitatii marelui general de divizie Leonard Mociulschi si istoricei sale contributii in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial

* In data de 30 ianuarie 2010 s-a acordat Trofeul "General Leonard Mociulschi" Batalionului 22 VM "Ciresoaia". *                                                                                                                                     * In data de 28 Mai 2009, cu prilejul Zilei Eroilor, s-a acordat unei strazi din Municipiul Botosani numele General Leonard Mociulschi. *